Parlament, dute-n…vacanţă!

 

palata-republicii-large

Găsesc o epigramă de Ion Diviza şi o pun aici ca să pornesc articolul:

Vacanţă parlamentară

Când Parlamentul e plecat
Şi-i sala goală spaţioasă,
Îl vezi pe şpicher întristat,
De parcă nu i-s boii-acasă.

Nu vreau să fac aluzie şi să compar personajele din epigramă cu ceea ce avem noi la Palatul Republicii, nu am dreptul moral să cred ca şpicherul nostru ar putea fi judecat înafara ciurdei noastre de elite politice. Al nostru Parlament e plin de egalitate şi fraternitate… şi liberi de moralitate. Îmi place doar…cum sună epigrama…

Nu prea am înţeles ce au făcut deputaţii în ultimele luni. Reacţia lui Vladimir Nikolaici la presă însă denotă o stare de oboseală care probabil a venit pe seama unui efort intelectual intens în ultima perioadă. Astfel cu siguranţă, ştiu că măcar unul a tras carul din greu.

Totuşi pe ultima sută de metri sau inclus cu toţii – şedinţa moţiunilor de demitere. Un spectacol aberant, de proastă calitate, căruia i-a lipsit chiar şi intriga. Nu mai pleacă miniştri cînd vor comuniştii. Noi ca spectatori suntem dezamăgiţi. Scenariul a fost slăbuţ. Un popor vrea circ şi pîine… al nostru din  Moldova să mulţămeşte şi cu circu’…iar 101 de aleşi platiţi cu atîta pîine nu au putut oferi înainte de vacanţă decît un cor de mugete fără rezultat pe tabela de marcaj. Poporu’ vrea sunete armonioase. Cîte ceva ne promite Voronin prin toamnă, un fel de la Revolucion şi alte lucruri interesante, insă… presimt iarăşi mugete!

Unica speranţă de a mai avea iluzii de mai bine poate veni de la UE, dar…ceva mai tîrziu. Între timp să le urăm deputaţilor nisip fin şi mare limpede şi să aibă grijă la ţunami.

Îi merităm pe comuniști!

În plină arșiță, cu agricultură la pământ, devastată când de secetă când de ploi torențiale, cu un buget distrofic, cu o mentalitate socială asemănătoare celei care a precedat potopul – astfel descriu atmosfera în care s-a dat drumul încă o dată la vânătoarea de strigoi. Strigoii roșii… slăbiți, senili, posaci, cu vre-o doi dinți în gură, dar care mai au ceva mandate prin parlament.

Nu apăr secera și ciocanul. Susțin conținutul proiectelor care trec acum prin legislativ. Mă îngrijorează o anumită tendință. Când e mai greu prin țeară, se ia la cafteală și la pocit pe comuniști. Mă îngrijorează… așteptam ca AIE înainte să plece la odihna nemeritată să mă uimească și să termine vre-o reformă… de ex. a justiției.

Io merg pe străzi și mă-ntristez… văd oameni care nu au șanse și nu le vor avea… văd oameni cu șansă multă dar care nu mai seamănă a oameni… Mă-ntristez că moldovenii nu vor să traiască într-o stat mai bogat, vor să fie ei mai bogați dar în același stat sărac, pentru a-și putea permite să facă orice… Așa societate chiar merită să aibă un partid comunist.

În timp ce scriu se votat interzicerea simbolicii comuniste. Oare vom crește de azi într-un an ca alții în zece? Nu cred. De ce nu s-a interzis și denumirea de “comunism”? PCRM rămâne PCRM. Fără seceră și ciocan nu se schimbă foarte multe. Mă simt mințit. Cred că-i vorba de o încercare de a liniști electoratul AIE și de a hrăni puțin anticomunismul cu mici victorii care nici în istorie nu vor mai rămâne, nici l-a capitolul statistici… De ce nu anchetează activitatea fostei guvernări? Unde-i Olejka cel bogat? Îi slobod. Atunci să-nțeleg că omul a activat cinstit? Unde-s pedepsele pentru crimele de la 7 aprilie? N-avem treabă.

Cred că-i merităm pe comuniști. Nu merităm însă să credem că suntem de azi mai buni.

PS. Să văz cum AIE va implementa aceste legi, să văz cum îi vor impune pe comuneaci să se lepede de seceră și ciocan, mă tem că nu vor avea curajul să ducă treaba până la capăt.

3 lei pentru un sicriu

Ultimele masacre în care au fost implicate maxi-taxiurile mi-au trezit involuntar un sentiment de neliniște care domină pe cel al compasiunii față de victimele  acelor tragedii. Mă gîndesc serios la faptul că folosind acest mijloc de transport de 4-5 ori pe zi am avut parte de o anumită doză de noroc să nu am soarta acelor nefericiți. Ca deobicei după o tragedie se aprind spirite, se caută vinovați, dar pe oameni nu-i mai întorci și sănătatea celor care au scăpat cu viață greu va fi restabilită. Și toate astea pentru că suntem pentru a cîta oară instinctivi, iar rațiunea o lăsăm statisticilor. Ei dacă și morții nu vor convinge autoritățile să ia măsuri, ideia de a boicota maxi-taxiurile pe care am citit-o la N.Apostu e perfect argumentată…păcat doar că trăim în RM…și am o presimțire că nimic nu se va schimba…poate doar prețul la sicriu – de la 3 la 5 lei…că groparilor nu le iese planul…și ei nu glumesc…sunt pe cît se poate de serioși…glumim noi…că le încredințăm viața…și se pare că despre asta nu i-a informat nimeni…-Hai mai sus!Mai în urmă vă rog!-umplem coșgiugu’ și ne rugăm să nu ne arate la TV…

BOP cu pomanagii, dileme și fără răspunsuri clare

“Orbul se așează și întinde mîna. Nu știe dincotro va veni bucuria” Antoine de S.-E.

Poate greșesc , dar nu pot să nu admit faptul că acest citat i s-ar potrivi de minune entității noastre statale. Ca argument, ultimul barometru de opinie îmi dă o mînă de ajutor în aceast sens. Imaginea de ansamblu a societații noastre nu promite în viitorul apropiat o stare de spirit armonioasă cu acțiuni constructive darămite de a avea o ideie națională pe care unii se mai obosesc s-o tot caute.

În primul rînd observ că ies treptat la rampă pomanagiii susținuți de minoritățile etnice care construiesc în tandem un grup social, solid, de circa 50 %, susținător al aderării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Pe ultimii îi înțeleg – îi cheamă strămoșii. E ceva firesc și e dreptul lor. Îi blamez pe colivarii noștri care se identifică ca urmași a lui Ștefan și care apreciază mai mult ideia unui preț scăzut la gaze decît valorile democratice și demnitatea națională. Ei nu văd (or fi orbi!?!?) că diferența de preț va fi achitată altfel decît material. Or democratia pentru cele 3 state din est este ceva relativ. Și chiar dacă e să vorbim de avantajele economice oricum automobilele, tehnica o luăm din vest. Noi putem să le vindem doar vin de masă sau de vopsit garduri, 2-3 tiruri cu roșii la preț mizer și mulți zidari. Ei au doar tancuri și rachete Iskander, dar am o presimțire că în acest caz le vom lua pe gratis și cu sila.

Acest BOP mai accetuează încă odată că în prezent trăim un capitol dificil din istoria acestui teritoriu. Celor 50 % de neo-sovietici li se opun o altă jumătate pro-europeană. Deși șovăielnică (mulți din ei se regăsesc în cei 70% care cred că mergem într-o direcție greșită), această parte a populației echilibrează raportul de forțe. Semnificativ este faptul că e vorba preponderent de populația tânără, cu nivel înalt de studii și nivel socio-economic înalt. Acest lucru este specificat chiar în raport și nu e fără sens, pentru că aceste categorii sociale privesc lucrurile cu mai mult discernămînt cînd e vorba de valori altfel decît materiale. Linia care divizează aceste 2 părți nu este reală. Pe cei din stînga Nistrului îi reperezi ușor, sunt fixați pe hartă. În ceea ce privește dezbinarea din societatea noastră, ea are loc între vecini, colegi, rude…și-atunci pe cît e de periculoasă politica pe care o duc unele partide politice “revoluționare” gen PCRM care nu țin cont de nimic în aplicarea în practică a ambițiilor personale.

Ca concluzie nu se întrevede ceva clar în timpul apropiat, opțiunile electorale sunt aceleași și anume această indulgență de care are parte actuala guvernare cu toate metehnele ei trebuie să-i motiveze să întreprindă măsuri reale în ceea ce privește “schimbări pînă la capăt” sau “moldove fără sărăcii”. În caz contrar dat fiind faptul că s-a format o legătură strînsă în percepția oamenilor între AIEuropeană și Uniunea Europeană, odată cu compromiterea primei va fi greu de a mai construi un curent puternic pro-occidental.

“Lentocika”

Freud defineşte simbolul ca fiind o comparaţie în care termenul comparat dispare. Și anume asupra acestui fapt vreau să mă opresc. Această panglică cu culorile sale galben și negru nu generează un ecou firesc unui simbol al victoriei în percepția societații noastre. Deși se observă o activitate intensă în ultimii ani de a o promova, sunt de părerea că nu reprezintă altceva decît o unealtă de a mai ține în viață unele mituri și respectiv face parte din arsenalul forțelor care vor să ne mențină sub influența Rusiei. Să fim serioși! Acest simbol (mă refer la întrebuințare pe scară largă) are numai 7 ani.  E prea puțin timp ca aceste 2 culori să se asocieze cu înfrîngerea Germaniei hitleriste. Iar contextul în care a fost generată această acțiune e ilustartiv în acest sens. De la o vreme sub patronajul V. Putin se reînvie ideia imperialismului rusesc care are nevoie de susținerea unor simboluri. Cum imaginea Imperiului Rus (cea de pînă la 1917) a fost erodata pe parcursul sec. XX, ramîne și e destul de puternică cea a Uniunii Sovietice. Și care a fost marea reușită al acestui stat? Victoria pe care a repurtat-o față de un adversar (pînă la 1941 aproape aliat) care a făcut prăpăd prin Europa și cît pe ce să ia potul cel mare prin anihilarea “otechestvei”.  Parada de 9 mai e prea puțin vizibilă înafara FR și-atunci prin repartizarea acestor panglici  se transferă o anumită doză de atenție și în rezultat se consolidează forțele pro-ruse. Societatea reacționează în măsura în care este divizată. O parte (rusofilă sau care ar vrea ca RM să facă parte din sfera de influență rusă) acceptă acest simbol chiar dacă despre război au văzut doar filme. Alta din care fac parte și io, privesc această acțiune cu reținere și cu o oarecare îngrijorare. Nu mă deranjează  faptul că e legată de 9 mai, nu am nimic cu această dată, chit că e și Ziua Europei. E vorba de mesajul care vine din urmă. Și acest mesaj este că trebuie să acceptăm “inevitabilul”, că facem parte din marea rusie, că sărbătorile lor sunt și ale noastre, că trebuie să gîndim și să respirăm rusește iar în Europa…niciodată. Dacă tot există o parte a societații care este sensibilă la valoarea istorică a acestei zile, de ce nu a existat o inițiativă de a o promova , dar cu influență patriotică, ceva autohton? Fiindcă astfel nu se sărbătorea la fel ca la Kremlin. Încerc să mi-nchipui imaginea unei demonstrații de 9 mai, la memorial la care toți să poarte în piept doar o panglică roșu-galben-albastru. Imposibil, și asta pentru că cel puțin de 9 mai, această parte a societații nu se identifică cu simbolurile naționale.

Timpul va trece și dacă vom fi liberi de a ne decide singuri viitorul, se vor trece și panglicele Sf. Gheorghe, și pelerinaje la memoriale și Ilici. La moment această acțiune trebuie tratată ca atare, dar să fie promovată  intens în paralel  simbolica națională, pentru că ea ne reprezintă cu adevărat. Iar dacă să sărbătorim victorii (pentru cîrcotași) , confecționați o lentă pentru 10 ianuarie  în cinstea marei victoriei repurtate de Ștefan în Bătalia de la Vaslui. E mare și e a noastră!

1 mai – halima cu congres fără piață

Au ratat pe 16 martie protestele  prin faptul că pur și simplu ele nu au facut față așteptărilor. Fără să fie o decizie rațională (una din ele ar fi renunțarea la revoluții și revenirea în parlament) , supărați poate că numărul celor prezenți nu exprima valoarea adevărată a iluziilor pe care le nutresc , s-au grăbit să mai zămislească un “mega” Congres.  De data aceasta amenință cu 40 de mii. Ținînd cont că la precedentul miting au prezentat prin intermeiul răposatului NIT că au fost 50 mii, dar în realitate nu au fost decît cîteva din ele, concluzionez că s-au împăcat cu gindul că la moment nu vor reuși să dezvolte o mișcare populară de amploare. Se vor concentra în perioada următoare pe tehnicile de nesupunere civică prin intermediul administrației locale controlate. Dar e o problemă, mai bine zis o confuzie care s-a creat la un moment dat. Mai e o zi pînă la eveniment dar actiunea de protest n-are unde “protesta”. Chirtoacă și Filat  le-au luat piața, sau cel puțin așa se vaită, că ar fi fost ilegal deposedați de PMAN, dar nu mai contează.Marți în piață vor fi alții.Astfel în ce condiții vor desfășura așa zisul congres civic mi-i greu să-nțeleg.

“Dacă va fi nevoie, ne vom cățăra și pe utilaje improvizate, pentru a comunica cu oamenii care vor veni” a declarat la un moment dat Sîrbu. Seriojîcă emană atitudine, dar puțină luciditate și departe de o soluție rezonabilă.

Observ însă că între timp că PCRM pune accentul doar pe Marșul care va avea loc de la Academie pînă la…acolo unde se vor opri. Și parcă totuși nu mi-l închipui pe Vladimir Nikolaici cățărat pe vre-un membru de partid la intersecția Ștefan cel Mare cu Pușkin, din cauza că nu li se va permite să perturbeze protestul sindicatelor sau a PLDM oricare din ele ar avea loc. E un test care cred eu că în primul rînd trebuie să-l treacă Ministerul de Interne. Doar ei ar putea ordona lucrurile astfel încît să nu deraieze careva. Cu părere de rău mi-aduc  aminte de Marșul Unirii care la un moment dat a fost acostat și cît pe ce deturnat  de un grup mic de pesoane. Astfel această zi în loc să fie savurată doar la aer liber, picnicuri,  ca în țări cu altfel de democrații, noi pe lîngă toate astea tensionăm  încă odată aerul capitalei cu ambiții politice deșarte.

Iar celor care duc în mînă simbolici comuniste  le-aș aduce aminte că dreptul moral al acestei entități politice de a călca prin acest spațiu  (PMAN)  l-au pierdut încă la 27 august 1989.

Amprenta lui Ilici

Adevăr grăiește gura păcătosului Voronin. De-alde Ilici mai rar prin istorie și aș adăuga de la mine – pe viitor cît mai rar să fie. Acu 142 de ani undeva prin stepa slavă a deschis ochii tizul lui Nikolaici și acest lucru a semnat o sentința dură pentru foarte mulți și pe mult timp.

Mulți nostalgici îl tot strigă “geniu” și mare “revoluțianer”, dar mie mi-e clar că a fost un simplu ideolog marxist ca mulți alții, doar că spre avantajul său a avut norocul să acționeze într-o societate degradată plină de săraci și analfabeți, care foarte rapid putea să se transforme într-o masă sălbatică, oligofrenă gata să-l slujească pe cel care le-ar fi oferit promisiuni mai mari.

Făcînd parte din România Mare a fost deconectați pe o perioadă de la mașinaria de dezumanizare creată de “sărbatoritu”. Amprenta creației sale însă a fost pusă pe mult timp. El a creat matricea pe care avea să se renască imperialismul rusesc pentru a evolua într-o nouă formă în perioada următoare . Nu putea “geniul” să-și pornească o revoluție pentru sine și pentru patria sa și să nu dea la export?

Se tot accentuează că creirașii lui Ilici ar fi fost afectați de Treponema, dar se pierde din vedere faptul că anume creația sa în materie de ideologie politică și aplicarea ei în practică s-a dovedit a avea un efect sifilitic asupra intelectului social a multor generații. Și ce poate fi observat pe data de 22 aprilie 2012 în jurul unei momâi sovietice abia scăpate de o tentativa de asasinare cu ciocanul. Vladimir Nikoleici care dă semne de senilitate și pare să nu se mai audă pe sine însuși declară că UE nu se compară cu colhozurile. Comparație pe care numai amprenta lui Ilici poate s-o-nțeleagă. Apoi nu uită să-și mai bată joc încă odată de creștinsim apelînd la el pentru a comemora monstru’…Se împart carnete… Și asta într-un fel sau altul are susținerea a 30-40 % din populație…

“Geniul” lui Lenin încă-i viu și veghează asupra prostiei lăsate în urma sa.

Referendum cu PR și cu bătaie lungă

Tot ce se-ntîmplă în ultimul timp în RM pare să ducă treptat la compromiterea ideei de a privi (cel puțin)  spre vest.  Nu era de ajuns că „notre société actuelle” se bucură de o judecată provincială care implicit duce la lipsa  de imaginație (ca instrument al rațiunii), mai vin și moroii extraparlamentari cu un cadou-cu panaceul putinic , leacul pentru noroadele „sfintei rusîi” care nu se pot adapta la libertate. Acu 200 de ani alungau de la noi păgînii, acu 70 burjuii și fasciștii… în sec. XXI- homosexualii și prețul mare la energie. Undeva acolo în Asia îndepărtată stralucește țîța Siberiei, umflată și plină cu gaz, gata să hranească la preț bun pe oricine care se pocăiește că a greșit atunci cînd a evadat din labele URSs-ului.

La început a fost PR-ul…

Două semi…mini… partiduțe ( judecînd după ultimele alegeri asamblate nu au susținerea decît a 0.6 % ) ca să-și marească potențialul au gîndit să-i dea cu referendumul. Doar că referendumul la noi, după gafa din 2010, e de două ori mai puțin reprezentativ decît ar trebui să fie. Minimul necesar de o treime din As  s-a transformat brusc într-un doiar păcătos de care acuma nu are nevoie nimeni. Oricum, în primul rînd dincolo de declarații modeste că se face pentru țară, publicitatea este scopul principal… 200.000 de ori semnate acele foi poate să adauge ceva la pușculița cu electoarat al noii formațiuni, cel puțin teoretic.

Bătaia lungă…

Tema acestui referendum este mult mai interesantă decît imaginea lui Șelin și a lui  Stepaniuc. Sunt sigur că din start n-are nici o șansă de izbîndă finală, ar fi un nonsens ca o guvernare proeuropeană să-i fie impusă o direcție opusă…acest parlament nu o va aproba niciodată… Mai mult sau mai puțin legitim?…La noi sunt diferite sisteme de operare pentru a aplica legea și astfel se va trece ușor peste asta. Adevărata problema este  că, pe unde biserica în tandem cu PCRM au semănat neîcredere în Europa „morală”, acum ne este adusă și o pseudoalternativă economică. Și lipsa de imaginție și naivitatea unei parți mari a populației poate aduce la excitarea „microschemei” sovietice care încă nu a fost  extrasă.  Sondajele pînă la urmă mai mult se discută, dar un referendum care (mă tem) va oficializa rezevele față de vectorul european și dorul de „democrație estică” poate fi un semn că la următoarele alegeri mirosul de gaz ieftin și faptul că „Mascva vseo cushaet”(mă refer aici la exportul produselor agfricole chiar și necalitative), toate acestea îl vor face pe oșteanul lui Ștefan a cîta oară să se așeze pe onoare și  să lase mațul să gîndească.

Lenin… iar Lenin…

Trece timpul, alţii se gîndesc la viitor, noi încă mai ducem lupte ideologice uitate deja în istorie.

O parte mai are halucinaţii cu iz schizofrenic – tînjesc după simboluri comuniste între timp încadrîndu-se perfect într-o societate capitalistă;    altă parte nu are curajul să spună lucrurilor pe nume punînd preţ mare pe fotoliile comode.

A căzut un Ilici… ca mulţi alţii în toată lumea ceva timp în urmă, doar că la noi Ilici cade altfel, cade  însoţit de o compasiune, de parcă ar fi vorba de cineva în carne şi oase . De ce?    Ce legătură ar avea în zilele noastre un revoluţionar rus, mort acu vreo 90 de ani  cu emoţiile unui popor care s-a alăptat pe parcursul istoriei din altă mamă, cu alte valori şi tradiţii.   În primul rînd suntem un popor care se vrea ştiut iubitor de Dumnezeu. Cum de mai stă cocoţat prin faţa unor consilii, primării un personaj care chema la lupta cu religia şi o considera „ideologia claselor conducătoare care înrobeau şi exploatau masele”.   Ruşine!    Cum de  mai este apărată stafia ăstuia care nu are nimic în comun cu tradiţiile şi valorile autohtone,  acestea nu aveau loc în visul său de a crea o lume a „dobitoacelor proletare”.   A purtat vreodată ăsta un mărţişor pe care -l tot dăruim în fiecare primăvară, a vorbit vreodată pe limba străbunilor noştri, a simţit vreodată acel svîc de mîndrie pe care cu toţii l-am avut cînd citeam fiind copii despre victoriile lui Ştefan…  Şi-acuma îl venerăm prin unele raioane de parcă ar fi un erou naţional… Suntem drogaţi?…

A căzut un Ilici… mai rămîn cîţiva să cadă, dar de ce să nu fie daţi jos de organele abilitate  şi nu noaptea pe ascuns, dacă nu greşesc e vorba de o lege care-a fost votată : adoptata  la 25.08.1991, Hotărârea „Cu privire la lichidarea monumentelor şi altei atributici a ideologiei comuniste”.

-Sunt fotoliile prea comode ca să fie puse la bătaie?

-Vrem în Europa?

– Serios?

Vreau să vad imaginea unei RM care intră cu Ilici drept în „viesparu’ cu capitalişti”.

Nu vreau să judec de ce şi cum a fost trîntit la pămînt acel monument din Donduşeni dar ştiu soluţia ca să nu mai existe  motive de a fi „şocaţi” (aşa am înţeles că sunt) locuitorii acelui oraş.  Instalaţi domnilor un monument a poetului  Mihai Eminescu!

Poliţia rutieră,statistica şi încă ceva…

O să-ncerc în rîndurile următoare să dau un ghiont uneia dintre metehnele noastre moldoveneşti.

Mi-am permis să iau în calcul citeva date de pe saitul Poliţiei Rutiere, mai exact numărul şi genul infracţiunilor înregistrate pe parcusul ultimelor 10 zile pentru a face un calcul interesant.

În ultimele 10 zile:

stare de ebrietate la volan – 136 (13.6 pe zi)

Fie, acuma este greu să fie depistat un şofer beat pentru că mai întîi trebuie să încalce ceva pentru a fi oprit sau trebuie să fie nimerit aleatoriu, oricum această cifră de 13.6 îmi pare să fie subţire la adevăr faţă de ceea ce reprezintă întreg teritoriul ţării.

necuplarea centurii de siguranţă – 600 (60 pe zi?!?)

Nici 50 % din şoferi n-o poartă. Şi-atunci de ce mai e scrisă în lege , dacă-i fixata acolo de formă, mai bine s-o scoată. Dar dacă se vrea respectată – 60 pe zi? Îmi pare rău…

depăşirea vitezei – 1340 (134 pe zi)

Să presupunem că au loc toate în Chişinău. Atunci reiese că “Legea” intocmeşte aproximativ 5-6 procese verbale pentru viteză într-o oră, adică în tot Chişinăul sunt documentate 5-6 depăşiri ai vitezei regulamentare în 60 de minute! Si-atunci…nici tu măsuri de profilaxie, nici tu pedepsirea vitezomanilor. Unde sunt camerele de luat vederi? Parcă se vorbea ceva… abia 2 prin centru. Să fie puse vre-o doua şi pe Alba Iulia, într-o oră îşi fac statistica pe-o zi întregă.

nerespectarea semaforului – 123 (12.3 pe zi)

Sigur…

Am intentionat a arăta ca imaginea realităţii şi a datelor oficiale sunt atît de distincte încît incep să am dubii în privinţa necesitaţii “albinuţelor” astea muncitoare pe care le vedem la tot pasul, prin intersecţii etc. Ţinînd cont de numărul lor raportat la numarul de contraventii am impresia că unii din ei nici nu mai apucă să “vadă” o infracţiune.

Sau…. ar fi şi alte metode neoficiale de a achita contravenţia şi a carui număr nu apare în statistici? Ce ziceţi domnilor poliţişti? Chiar dacă în faţa legii au acelaşi grad al vinovăţiei atît cel care dă mită cît şi cel care ia, io am fost întotdeauna de părerea că reprezentanţii organelor de stat au o mai mare vinovăţie morală, pentru că spre deosebire de un şofer mai puţin responsabil primii au JURAT să respecte legea.

Nu mai vorbesc de reputaţia pe care si-au construit-o în societate… merită banu?